Fleacuri…

In urma cu 2-3 ani, aveam placerea, din functia in care eram, sa imi angajez oamenii din departamentul meu, adica, selectam CV urile, tineam interviurile si incercam sa imi gasesc cativa colegi. Aveam o mare problema, pentru ca in firma noastra nu erau niste salarii prea mari, iar profilul era destul de tehnic. De cele mai multe ori erau situatii hilare, concluzionate in genul:

• -Vad aici ca doriti un salariu de 600 Euro, va considerati calificat pentru acest nivel?
• -Aaa, nu, stiti, eu acum am terminat facultatea…
• -Pai, si ce stiti sa faceti ?
• -In principiu, nimic, dar vreau sa invat, etc, etc

Sau, daca cumva doream sa aprofundez nivelul de cunostinte, urma:

• -Cunoasteti pachetul MS Office?
• -Daaaa, cu siguranta!
• -Sincer, CREDETI ca va descurcati in Excel sau chiar stiti sa faceti niste tabele complexe, cu calcule, etc.
• -Nu prea…

Cat despre limbile straine, aici era cel mai perfect, exemplul monumental este un nene care timp de 12 ani era in vanzari, nu avea facultate, dar omul vanduse de toate, de la aspiratoare, la aer conditionat. In CV scria ca este incepator la engleza si la franceza, asa ca nu ma vedea nevoit sa insist, lucrul pe care i-l si mentionez in trecere, reactia lui, realmente furibunda:

• -Nu este adevarat, sunt avansat in engleza si mediu la franceza, doar ca nu am mai reusit sa modific CV ul, nu sunt incepator..

- [Eu surprins de reactie] Oh, but, it’s a realy good news for us, please be kind and tell us in a few words about your activity at your last job, in english, and after that, it will be excelent if you can describe yourself in french.

Urmeaza o pauza luuuuuuuunggggggggaaaaaaaaaaaa, ma uitam fix la el si asteptam sa incropeasca si el o fraza ceva, dupa vrei 3 minute:

• -So, can you?
• -Nu

Raspunsul era mult prea sec si scurt, se declara invins, si nu de mine, de propria lui prostie.

In fata unui angajator nu il mintiti si nici nu incercati sa pareti altfel, daca are experienta va eticheteaza imediat si sansele tale scad dramatic chiar daca erai relativ potrivit pentru postul respectiv. Nu se asteapta nici ei sa gaseasca omul perfect, stiu ca ai si tu lipsuri sau defecte, dar vor incerca sa iti puna in evidenta calitatile si sa creeze un echilibru intre acestea. O imagine falsa dar reusita, este o chestiune de moment, nu va imaginati ca daca v-a angajat, va tine cineva pe viata acolo, la fel de usor te zboara, de nu ai aer.

Pentru ca v-am introdus un pic in subiect, incerc sa dezvolt acum ideea principala a gandurilor mele. In urma relativului boom economic de anii trecuti, foarte multi s au invatat prost, in ideea unei pregatiri minime, munca putina si bani multi. Acum se strang randurile si foarte multe firme isi trimit acasa angajatii, si da, ii pastreaza pe cei care s-au dovedit buni si care si au vazut de treaba. Practic, se intra in normal, pretentile incep sa scada, matele incep sa ghioraie de foame, iar timpurile bune au apus.

Sunt multi cei care au abandonat facultatea, sau chiar liceul atrasi de salariile bune din X domenii pentru ca perspectivele se anuntau mirifice. Cu sumele de bani la care nici nu visasera, s au aruncat la credite, au cumparat case, masini, plasme si alte obiecte stringente catre deloc, s-au obisnuit cu  viata in roz, dara sa isi bata capul sa puna ceva deoparte sau sa incerce sa isi continue studiile, la distanta, seral, sau orice alta forma doriti dvs. Acum, descopera ca de fapt ce au invatat ei sa faca nu mai are cautare ( de ex. agentii imobiliari ), ca bancile stiu sa isi recupereze banii lor, descopera ca intretinerea masinii e scumpa rau, si ca in general nu prea poti sa traiesti cu salariul obtinut acum ca muncitor la taraba din piata. Se duce la interviu, studii? Pai stiti..liceul.. si am un an sau doi de facultate… de obicei ceva legat de management sau relatii, ca suna cool pe atunci. Aaa, si am fost 4-5 ani agent imobiliar. Si nenea zice: Foarte frumos, dar stiti, pe noi ne intereseaza f tare, spre deloc. Avem cateva locuri libere, la lopata, se castiga binisor, cam 8-9 milioane pe luna, ceva bonuri de masa. 

Si uite asa, cei care inainte nu le ajungeai la nas, a se vedea dealerii de masini, agentii de credite, cei imobiliari, a caror nesimtire data de afluenta mare de clienti ajunsese la cote inimaginabile, se trezesc in crunta realitate. Cand s-au angajat, nu le a cerut nimeni facultate, ca nu erau interesati, trebuia sa stie sa bata la tastatura cu 2 degete, sa stie sa trimita un mail, si sa aiba papagal, pentru ca fraierii asa sunt convinsi usor. Pe joburile de acest gen, nu a facut nimeni training tehnic de vre un fel, nu a trebuit sa faca pregatire de limba straina, nu trebuia sa cunoasca foarte tare programele din calculator.

Am o facultate tehnica in spate, licenta, diplome de la autoritatiile in domeniu, peste 10 training-uri tehnice prin 5 tari diferite, si vreo 10 ani de experienta in firme foarte mari. Am mari dubii ca imi gasesc un loc de munca pentru ceea ce stiu eu sa fac, sau, ceea ce merit vis-a-vis de calificarile mele. Poate am avut noroc, sau poate am presimtit, mi am dezvoltat propria afacere in ultimele 18 luni, si incepand de anul trecut, cu o luna inainte sa inceapa criza, m am dedicat doar afacerii mele, pana atunci mergand in paralel. Nu am absolut nici un regret, sunt un bun manager, ma dezvolt si simt cum creste incet-incet. Da, simt criza, am probleme cu rularea banilor, dar traiesc bine si… ma simt bine. Si dorm linistit.

Poate ca, de data asta, inteligenta si simtul a batut realitatea si economia. Poate ca este o exceptie.

Uitati-va in jur, incercati sa reflectati la actualitatea economica, cereti un sfat de la cei cu experienta, si alegeti-va cu grija studiile si cariera. Acordati atentie limbilor straine si utilizarii calculatorului. Credeti-ma, exact cum ii intrebam pe viitorii mei angajati: Tu CREZI ca stii sa folosesti Excel, sau chiar stii ?

Related posts

• Viciu, dorinta sau lacomie? (0)
• Scrie un articol si noi te platim! (2)
• Scad salariile bugetariilor (0)
• Criza financiara, incotro? (0)
• Criza celor de 30 de ani (14)