Tag: prieteni
Cum ne alegem prietenii?
by Cristian on Oct.27, 2009, under Ganduri
Ei bine este foarte simplu: NU ne alegem prietenii. De obicei ne aleg ei pe noi, desigur aceasta discutie se adreseaza celor ce nu traiesc cu manele in casti si aur pe dejte. O relatie de prietenie depaseste nivelul berii din sticla la coltul blocului, si de obicei trebuieste cultivata in timp si in spatiu. Faceti va rog diferenta intre amicii de pe scara blocului, tovarasii de pahar de la masa, si cireada de pitzi din clubul vostru preferat. Relatiile frumoase se nasc absolut intamplator, iar in timp isi vor demontra utilitatea si suportul in viata voastra. Desigur reciproca este apreciata cu drag. Testele definitorii pentru prietenie sunt momentele dificile, stiti voi, cand aveti nevoie de un sfat, niste bani, un umar pe care sa plangeti.
Si nu va ancorati in ideea prietenului de acelasi sex cu voi. De obicei contrariile se atrag si atunci totul este posibil. Daca esti mascul ti-ar prinde bine de multe ori o parere avizata de la o domnisoara, iar daca stii sa asculti vei fi surprins de logica diferita. Intotdeauna “ceilalti” sau “celelalte” vor avea o alta forma de abordare a problemei. Sau a subiectului. Si vor vedea solutii si rezolvari care iti pot parea ridicole din start, dar asta pentru ca sunt mentalitati si firi diferite.
Prietenii sunt cei care raman alaturi de tine si la party-ul ala de spaima dar si cand te cautau reprezentantii legii sa ti zica o taina. Sunt cei cu care chiulesti de la ore si cei care te ajuta sa ti faci in pauza tema la mate de care ai uitat. Cantareste-i atent si pretuieste-i ca atare, vor fi alaturi de tine cat timp si tu stii sa te ti aproape. Si da, de multe ori trebuie sa realizezi ca este necesar sa ii indepartezi pe cei care te influenteaza negativ. In viata trebuie sa mersi in sus, nu ai nevoie de nimeni care te trage in jos, nu este locul tau acolo si tinta ta trebuie sa fie in permanenta in directia buna.
Asadar, nu va bateti niciodata capul cum si unde iti alegi prietenii, aceasta este o problema inexistenta. Bateti capul daca esti cineva, daca ai o personalitate. Daca sufletul tau, constiinta ta, si de ce nu, cunostintele tale sunt pe masura si asteptarile celor care te inconjoara. Pentru ca nu vei avea niciodata posibilitatea sa iti alegi un prieten. Dar cei care te vor aprecia, au intotdeauna posibilitatea sa te aleaga 
Related posts
High Heels Cafe
by Cristian on Apr.02, 2009, under Plimbari, Romania
High Heels Cafe - Review. Nu, nu este un post publicitar. Pur si simplu am descoperit in aglomeratia urbana o oaza de liniste, efectiv din intamplare, de fapt, ochisem locatia in trecere, apoi am zis sa fac o vizita. Chiar fata in fata cu Romatsa, in Baneasa se afla una dintre cele 3 locatii High Heels Cafe din Bucuresti, un local micut cu mese si canapele, dar foarte aerisit si destul de liber indiferent de ora. Locuri de parcare la discretie, suprafata vitrata foarte mare si discretia l-a facut sa devina unul dintre cele mai populare locatii pentru mine. In general vin seara, imi comand un Bailey’s Frappe si o apa plata si stau la palavre cu prietenii care ma insotesc, urmarind traficul din zona asezat lenes pe canapeaua din coltul meu preferat. Seara lumina ambientala este estompata iar micile lumanarele danseaza pe mesele clientilor. Muzica este ok, pe gustul meu, poate un pic repetitiva pentru cineva care frecventeaza zilnic.
Bauturile pe baza de cafea mi se par foarte inspirat alese, iar mixul este chiar foarte bun, in plus personalul de servici este foarte receptiv la dorintele mele de a customiza o anume bautura si reusind, spre surprinderea mea, sa imbunatateasca reteta originala in favoarea mea. Menu-ul culinar nu este prea bogat dar sadwichurile sunt gustoase iar ingredientele proaspete, am incercat si doua feluri de dish-uri mexicane, ideea este buna dar as fi vrut mai multe condimente si mai mult gust, poate se va pune in aplicare in viitorul apropiat.
Preturile sunt maricele, un frappe ajunge la 18 ron, un sandwich 15-20 ron, deci ajustati-va bugetul inainte de a vizita. In medie platesc 60-70 ron pentru 2 persoane, sa zicem o apa, un sandwich si doua frappeuri.
Cum spuneam, serviciul este la inaltime, foarte atent la detalii si receptiv la sugestiile noastre. Localul are wifi si laptopurile pe mese constituie o normalitate. Nu am fost in celelalte locatii, si nici nu va recomand in sine High Heels Cafe. Putea sa se numeasca cum doriti voi. Locatia merita si v-o recomand cu caldura.
Related posts
Viciu, dorinta sau lacomie?
by Cristian on Feb.26, 2009, under Ganduri
Cel mai mare viciu al oamenilor este dorinta. Ne dorim mai mult, indiferent de ceea ce am visat anterior, pur si simplu suntem prea lacomi sa ne oprim la un punct. Dorim o masina, reusim sa ne permitem masina, suntem fericiti, este o Dacie, e adevarat, dar e masina ta, o folosesti cand vrei, poti sa pleci unde vrei.. Apoi…vrei ceva mai modern, cu climatizare, cu incalzire in scaune, si iti iei o marca straina, la mana a doua, ca atat ti ai permis, dar oh, ce desfatare… si cresti, si evoluezi, iti faci calculul ca iti permiti o masina noua… si asa mai departe.
Pentru asta muncim de fapt, pentru ca ne dorim ceva mai bun pentru noi, pentru viata noastra. Si de multe ori ne ascundem in spatele viciului nostru pentru a uita sa traim, ne aruncam cu capul inainte, ne dedicam activitatii la servici in speranta unei promovari si al unui salariu mai bun ceea ce ne ar permite ALT nivel. Si uite asa ne trezim la 30-35 de ani, directori, sau sefi de departamente si nu stim sa ne traim viata decat prin weekenduri, atunci cand ne permitem sa trecem pentru activitatile administrative de acasa, nu de alta dar in timpul saptamanii nu ai cand. Si ne miram de ce suntem singuri, sau de ce am dat gres in relatiile noastre. Ca am stat 5-7-10 ani cu o persoana pe care acum nu o mai recunoastem, ca s-a produs inevitabilul si constati cu uimire ca nu e nimeni surprins ca v-ati despartit. Da, acum ai o maturitate, un salariu si o pozitie. Si in rest? Pentru cine muncesti atat? In continuare pentru lacomia ta.
Stiu, exagerez un pic, dar constat prea mult asta in jurul meu, si de ce nu, poate chiar eu sunt un bun exemplu. Poate ca unele socuri prin care am trecut mi au prins bine, m am trezit si stiu ce imi doresc. Incerc sa ma detasez incetisor de trecut, sa inventariez cu grija greselile mele, sa studiez cu atentie erorile, nu am devenit perfect si nici nu o sa devin, dar cu siguranta atata timp cat doresc sa traiesc viata si inteleg unde am gresit in trecut, pot sa fiu mai bun. Este ca un upgrade, un upgrade din experienta trecutului. Sau a vietii.
Bine, bine, si ? Si… nimic. Mi am facut un inventar, personal sa zicem. Si o lista cu ce imi trebuie, cum ar fi “ce ai si ce iti doresti”. Ambele sunt destul de scurte si succinte. In primul rand mi am creeat o independenta si incerc sa o sustin, nu mai vreau sa lucrez la patron, nu este genul meu, chiar daca m-am dovedit bun si folositor. Pot sa fiu un bun manager pentru afacerea mea si am un simt destul de ascutit al oportunitatilor. A doua chestiune este refacerea cercului de prieteni, m am indepartat mult de cei din trecut si am descoperit persoane in compania carora ma simt bine. De data asta nu ma grabesc si nu trag concluzii, pur si simplu imi cultiv incet persoana si relatiile. Cat timp programul imi permite sa am destul liber pentru a cunoaste lume este un avantaj. Si tocmai de aceea ma plafonez in ceea ce fac la un nivel ce imi permite sa am timp pentru mine. Din pacate persoanele care imi doresc sa aiba mai mult timp liber ( pentru mine ) sunt exact cele mai ocupate. Dar, cum ziceam mai sus, nu ma grabesc.
Acum am timp. Doar pentru mine.
Related posts
Incotro?
by Cristian on Feb.13, 2009, under Ganduri
Intotdeauna la sfarsitul unui an incerc sa mi fac ordine in ganduri si in suflet, trag o linie si incerc sa inteleg daca a fost un an bun sau prost, ce am gresit, ce pot sa repar sau ce pot sa imbunatatesc. 2008 a fost un an prost, din toate punctele de vedere, singura alinare au fost magazinele, de rest numai amintiri negative. Au fost cativa prieteni alaturi de mine, am sperat impreuna ca va fi un an mai bun si ma voi redresa, am alergat dupa liniste si am reusit oricum sa mi linistesc inima si sufletul. Nu mai alerg dupa valori si visuri efemere, sunt linistit, este bine asa cum e, vreau sa traiesc si sa ma bucur de clipa de liniste. Scriam anul trecut: “Incerc sa traiesc inca o zi, sa las in urma durerea si amarele amintiri, sa trec cu vederea prostia, sa ignor realitatea si sa ma bucur de stropul de fericire pe care mi-l ofera viata. Cateodata imi reuseste… ” si este in continuare ceea ce imi doresc.
Nu imi iese totdeauna cum imi doresc, dar am invatat sa fiu calm si sa am rabdare, am invatat sa apreciez oamenii si incerc sa fiu apreciat de ei. Zilele trecute am descoperit un prieten, incredibil, dar avem amandoi senzatia ca ne cunoastem dintotdeauna, a trecut mult timp de cand nu am mai discutat si povestit atat de liber si atat de comod. Constat ca mi a lipsit enorm o persoana vertebrala care sa aiba capacitatea sa mi inteleaga gandurile, sa gasim subiecte comune, sa nu ne simtim inoportuni sau stresati. De cateva zile zambesc…
Aseara planuiam cum sa mi petrec weekendul, imi doream o zi relaxanta cu cei care ii apreciez. Aveam cateva dubii ca o sa imi iasa chiar asa dar mi am propus sa incerc. Am dat gres. M-am incurajat si am zis ca este timp destul. .
Acum imi fac bagajele, plec maine dimineata . Asta este viata si asa mi a fost scris. Fericirea trebuie sa mai astepte, tristetea si bagajul la usa sunt ceea ce merit.
Saptamana viitoare ce se mai intampla? Incotro?
Related posts
-
Salut ! Ma numesc Cristian...
Surprind multe din gandurile mele, comentez ceea ce vad si ceea ce simt.
Reclama
