Tag: viata
Cum ne alegem prietenii?
by Cristian on Oct.27, 2009, under Ganduri
Ei bine este foarte simplu: NU ne alegem prietenii. De obicei ne aleg ei pe noi, desigur aceasta discutie se adreseaza celor ce nu traiesc cu manele in casti si aur pe dejte. O relatie de prietenie depaseste nivelul berii din sticla la coltul blocului, si de obicei trebuieste cultivata in timp si in spatiu. Faceti va rog diferenta intre amicii de pe scara blocului, tovarasii de pahar de la masa, si cireada de pitzi din clubul vostru preferat. Relatiile frumoase se nasc absolut intamplator, iar in timp isi vor demontra utilitatea si suportul in viata voastra. Desigur reciproca este apreciata cu drag. Testele definitorii pentru prietenie sunt momentele dificile, stiti voi, cand aveti nevoie de un sfat, niste bani, un umar pe care sa plangeti.
Si nu va ancorati in ideea prietenului de acelasi sex cu voi. De obicei contrariile se atrag si atunci totul este posibil. Daca esti mascul ti-ar prinde bine de multe ori o parere avizata de la o domnisoara, iar daca stii sa asculti vei fi surprins de logica diferita. Intotdeauna “ceilalti” sau “celelalte” vor avea o alta forma de abordare a problemei. Sau a subiectului. Si vor vedea solutii si rezolvari care iti pot parea ridicole din start, dar asta pentru ca sunt mentalitati si firi diferite.
Prietenii sunt cei care raman alaturi de tine si la party-ul ala de spaima dar si cand te cautau reprezentantii legii sa ti zica o taina. Sunt cei cu care chiulesti de la ore si cei care te ajuta sa ti faci in pauza tema la mate de care ai uitat. Cantareste-i atent si pretuieste-i ca atare, vor fi alaturi de tine cat timp si tu stii sa te ti aproape. Si da, de multe ori trebuie sa realizezi ca este necesar sa ii indepartezi pe cei care te influenteaza negativ. In viata trebuie sa mersi in sus, nu ai nevoie de nimeni care te trage in jos, nu este locul tau acolo si tinta ta trebuie sa fie in permanenta in directia buna.
Asadar, nu va bateti niciodata capul cum si unde iti alegi prietenii, aceasta este o problema inexistenta. Bateti capul daca esti cineva, daca ai o personalitate. Daca sufletul tau, constiinta ta, si de ce nu, cunostintele tale sunt pe masura si asteptarile celor care te inconjoara. Pentru ca nu vei avea niciodata posibilitatea sa iti alegi un prieten. Dar cei care te vor aprecia, au intotdeauna posibilitatea sa te aleaga 
Related posts
Viciu, dorinta sau lacomie?
by Cristian on Feb.26, 2009, under Ganduri
Cel mai mare viciu al oamenilor este dorinta. Ne dorim mai mult, indiferent de ceea ce am visat anterior, pur si simplu suntem prea lacomi sa ne oprim la un punct. Dorim o masina, reusim sa ne permitem masina, suntem fericiti, este o Dacie, e adevarat, dar e masina ta, o folosesti cand vrei, poti sa pleci unde vrei.. Apoi…vrei ceva mai modern, cu climatizare, cu incalzire in scaune, si iti iei o marca straina, la mana a doua, ca atat ti ai permis, dar oh, ce desfatare… si cresti, si evoluezi, iti faci calculul ca iti permiti o masina noua… si asa mai departe.
Pentru asta muncim de fapt, pentru ca ne dorim ceva mai bun pentru noi, pentru viata noastra. Si de multe ori ne ascundem in spatele viciului nostru pentru a uita sa traim, ne aruncam cu capul inainte, ne dedicam activitatii la servici in speranta unei promovari si al unui salariu mai bun ceea ce ne ar permite ALT nivel. Si uite asa ne trezim la 30-35 de ani, directori, sau sefi de departamente si nu stim sa ne traim viata decat prin weekenduri, atunci cand ne permitem sa trecem pentru activitatile administrative de acasa, nu de alta dar in timpul saptamanii nu ai cand. Si ne miram de ce suntem singuri, sau de ce am dat gres in relatiile noastre. Ca am stat 5-7-10 ani cu o persoana pe care acum nu o mai recunoastem, ca s-a produs inevitabilul si constati cu uimire ca nu e nimeni surprins ca v-ati despartit. Da, acum ai o maturitate, un salariu si o pozitie. Si in rest? Pentru cine muncesti atat? In continuare pentru lacomia ta.
Stiu, exagerez un pic, dar constat prea mult asta in jurul meu, si de ce nu, poate chiar eu sunt un bun exemplu. Poate ca unele socuri prin care am trecut mi au prins bine, m am trezit si stiu ce imi doresc. Incerc sa ma detasez incetisor de trecut, sa inventariez cu grija greselile mele, sa studiez cu atentie erorile, nu am devenit perfect si nici nu o sa devin, dar cu siguranta atata timp cat doresc sa traiesc viata si inteleg unde am gresit in trecut, pot sa fiu mai bun. Este ca un upgrade, un upgrade din experienta trecutului. Sau a vietii.
Bine, bine, si ? Si… nimic. Mi am facut un inventar, personal sa zicem. Si o lista cu ce imi trebuie, cum ar fi “ce ai si ce iti doresti”. Ambele sunt destul de scurte si succinte. In primul rand mi am creeat o independenta si incerc sa o sustin, nu mai vreau sa lucrez la patron, nu este genul meu, chiar daca m-am dovedit bun si folositor. Pot sa fiu un bun manager pentru afacerea mea si am un simt destul de ascutit al oportunitatilor. A doua chestiune este refacerea cercului de prieteni, m am indepartat mult de cei din trecut si am descoperit persoane in compania carora ma simt bine. De data asta nu ma grabesc si nu trag concluzii, pur si simplu imi cultiv incet persoana si relatiile. Cat timp programul imi permite sa am destul liber pentru a cunoaste lume este un avantaj. Si tocmai de aceea ma plafonez in ceea ce fac la un nivel ce imi permite sa am timp pentru mine. Din pacate persoanele care imi doresc sa aiba mai mult timp liber ( pentru mine ) sunt exact cele mai ocupate. Dar, cum ziceam mai sus, nu ma grabesc.
Acum am timp. Doar pentru mine.
Related posts
-
Salut ! Ma numesc Cristian...
Surprind multe din gandurile mele, comentez ceea ce vad si ceea ce simt.
Reclama
